Autoritatea competentă
Federal Aviation Administration (FAA), agenție a departamentului Transporturilor, este autoritatea unică pentru aeronavele fără echipaj la bord în Statele Unite. Federalul primează: nici un stat, nici un comitat, nici o municipalitate nu poate reglementa spațiul aerian în sine. Colectivitățile păstrează în schimb poliția decolării și a aterizării pe domeniul lor, iar multe parcuri municipale sau plaje o folosesc pentru a interzice operarea de pe solul lor.
⚠️ Nicio echivalență cu Europa. Un certificat A1/A3, A2 sau un CATS european nu au nicio valoare aici, iar reciproca este adevărată. Cele două sisteme nu se recunosc: a veni să zbori cu propriul material presupune să refaci parcursul american.
Înregistrare
Înregistrarea se face pe portalul FAA DroneZone, costă 5 dolari și este valabilă trei ani.
⚠️ Pragul depinde de utilizare, nu doar de masă, și este capcana cea mai frecventă:
- În uz recreativ, înregistrarea începe la 250 g (0,55 lb), ca în Europa. Sub, nimic.
- Sub Part 107, adică pentru orice uz profesional, fiecare aeronavă se înregistrează oricare i-ar fi masa. Un aparat de 249 g, scutit duminica, trebuie înregistrat luni dacă zboară pentru un client.
Înregistrarea recreativă este legată de persoană și acoperă toate aparatele sale; înregistrarea Part 107 este legată de fiecare aeronavă. Numărul trebuie aplicat lizibil la exterior.
Identificare la distanță (Remote ID)
Orice aeronavă supusă înregistrării trebuie să difuzeze identificarea sa la distanță. Cerința este aplicată pe deplin de la 16 martie 2024, cu amenzi anunțate începând de la 1 100 de dolari pentru fiecare abatere.
Trei căi de conformitate: o aeronavă cu Remote ID integrat, un modul de difuzare adăugat unui aparat care nu îl are, sau zborul exclusiv într-o FRIA (zonă recunoscută de identificare, de regulă un teren de aeromodelism declarat).
Certificările pilotului
Uz recreativ: testul TRUST (The Recreational UAS Safety Test) este obligatoriu înaintea oricărui zbor în exterior. Este gratuit, online, durează vreo treizeci de minute, nu poate fi picat în sens strict, iar atestatul trebuie să poată fi prezentat.
Uz profesional: Remote Pilot Certificate din Part 107 se obține printr-un examen teoretic dat într-un centru acreditat, de la 16 ani. Se menține printr-o formare de reîmprospătare online la fiecare 24 de luni, gratuită.
⚠️ Regimul urmează zborul, nu pilotul. Un titular al Part 107 care zboară de plăcere recade sub regulile recreative, TRUST inclus. Nu este o subtilitate administrativă: cele două regimuri nu autorizează aceleași operațiuni.
Categorii de operare
Nu există nici Open, nici Specific, nici Certified: arhitectura americană nu este cea a regulamentului european (UE) 2019/947, iar raționamentele nu se transpun.
- Part 107: cadrul profesional de drept comun. Plafon 400 de picioare deasupra solului (aproximativ 122 m), vizibilitate directă, o singură aeronavă per pilot.
- Derogări (waivers): ceea ce Part 107 interzice poate fi autorizat de la caz la caz, pe dosar.
- Zbor deasupra persoanelor: patru categorii, indexate pe masa aparatului și pe riscul de rănire, cu cerințe de proiectare distincte.
- În afara razei vizuale (BVLOS): astăzi, o derogare pe operațiune. Part 108, care trebuie să deschidă zborul în afara razei vizuale fără derogare individuală, a fost propusă în 2025; nu intrase în vigoare la data verificării acestei fișe.
Zone reglementate și resurse oficiale
Zborul în spațiu aerian controlat cere o autorizație, obținută în câteva secunde prin LAANC (Low Altitude Authorization and Notification Capability) printr-o aplicație acreditată, sau pe dosar la FAA când zona nu este acoperită.
Aplicația B4UFLY dă starea unei zone înainte de decolare. Se adaugă restricții permanente în jurul siturilor sensibile și TFR-urile (Temporary Flight Restrictions), frecvente și uneori impuse cu preaviz foarte scurt: deplasare prezidențială, mare eveniment sportiv, incendiu de pădure.
Particularități naționale
Mozaicul local este real. Federalul ține spațiul aerian, dar accesul la sol se joacă local. Un parc național interzice pur și simplu decolarea și aterizarea pe domeniul său, iar această interdicție nu se citește pe nicio hartă aeronautică.
Pilotul străin nu este exclus. Un nerezident poate da Part 107 și poate zbura, dar înregistrarea unei aeronave aparținând unui străin trece printr-o declarație distinctă. De pregătit înainte de plecare, nu la sosire.